Da mai departe: “în Piaţa Universităţii şi să mergem la Palatul Cotroceni. Mâine, 13 ianuarie, la ora 18.30, cu pancarte sau fără” mesajul postat pe Facebook de un grup de tineri.

Va invit sa ne vedem maine la 18:30 in Piata Universitatii sa vedem cati dintre noi mai simt romaneste.
In timp ce scriam acest anunt vad la prietenul Piticu aceeasi invitatie si sper sa vad in orele care urmeaza si alte invitatii asemanatoare.

Ne vedem maine!

Random Posts

• Foto din weekendul de plimbari
• Scott Pilgrim vs. the World – un film de vazut
• Fraude, nefraude, back to work ca arde
• Comert Online: Functionalitati mici – beneficii mari [1]
• Magazine online: vitrina de produse, comanda si cautarile

Sunt voci care spun ca Georgios Papandreou a incercat sa-si spele imaginea de socialist in fata poporului grec, sunt si voci care spun ca prin acest joc – periculos, de altfel – a incercat sa demonstreze grecilor ce s-ar intampla daca nu ar adopta masurile de austeritate venite la pachet cu noul imprumut.

Pe langa toate aceste opinii sunt si altele. Cu siguranta adevarul este undeva la mijloc si va mai trece destul timp pana vom intelege toate aceste jocuri. Dar hai totusi sa incercam o explicatie.

Succesiunea evenimentelor este urmatoarea:

• Greciei i se reduce datoria cu 50%
• Se aproba un nou imprumut pentru Grecia
• FMI anunta deblocarea unei noi transe catre Grecia, fara de care statul elen nu ar fi putut sa-si achite facturile la sfarsit de luna
• Pietele se calmeaza, lumea se linisteste
• Papandreou, premierul Greciei, anunta ca va organiza un referendum in decembrie in care se va hotara daca Grecia va accepta noul imprumut care vine la pachet cu o serie de masuri de criza
• Toate pietele cad, cu pierderi de pana la 16%
• Spre finalul saptamanii Papandreou renunta la referendum
• Se observa o revenire / calmare a pietelor bursiere

In aparenta este o succesiune de evenimente cel putin ciudata. Luni de zile, grecii s-au chinuit sa convinga decidentii din Uniunea Europeana sa le acorde sprijin. Au primit ajutoare nesperate, probabil, si mai multe decat ar fi primit alte tari europene.

Din pacate, toate aceste ajutoare au venit impreuna cu o serie de masuri de austerite de care guvernul elen are nevoie.
Ultimul imprumut acordat, cel de la care a plecat toata aceasta succesiune de evenimente, vine cu o serie de masuri destul de dureroase pentru greci.
O parte din masurile de austeritate acestea sunt:

• vârsta de pensionare va creşte de la 61, la 65 de ani
• TVA-ul va creşte de la 19, la 23%
• vor creşte taxele şi impozitele pe case şi locuinţe
• pensionarii care au venituri mai mari de 1000 de euro vor suferi tăieri de 20%
• accizele pe alcool, tutun şi produse de lux vor creşte cu o treime
• salariaţii din sectorul public vor avea salariile tăiate cu 20%

Eu nu cred ca in spatele actiunilor lui Papandreou din aceasta saptamana stau un motiv singular, eu cred ca motivatiile au fost multiple si majoritatea si-au atins scopul.

Scopul 1 – reconfirmarea statutului de socialist al lui Papandreou
Papandreou avea nevoie sa-si reconfirme statutul de socialist. In fata grecilor, in fata propriilor oameni.
Anuntarea referendumului se poate traduce printr-o intoarcere cu fata la popor. Probabil a incercat, astfel, sa recupereze pierderile de electorat din ultima perioada. Daca aceasta masura ramane singulara efectul va fi, insa, zero.

Scopul 2 – o amenintare la adresa UE
Un joc periculos uneori, un joc care, in cele mai multe cazuri, naste conflicte de lunga durata.
Daca pozitia Greciei in UE ar fi fost alta, acest joc ar fi putut avea efectul scontat. In conditiile actuale nu cred ca are un efect pozitiv.

Scopul 3 – o lectie pentru greci
Referendumul insemna, in esenta, eliminarea Greciei din zona Euro.
Papandreou cred ca a vrut sa le arate grecilor ce se poate intampla daca se ajunge la o asemenea masura si cat ar avea de pierdut.

Scopul 4 – probabil cel mai interesant: o sursa de profit
Aceasta varianta mi se pare foarte interesanta, ca si scop complementar.
Atunci cand tu controlezi stirea zilei la un asemenea nivel inseamna ca vei controla si fluctuatiile la bursa.
Sunt sigur ca au fost grupuri care au facut achizitii pe piata bursiera la momentul de minim (-7% – -16%), urmand sa vand in perioada imediat urmatoare.
Un profit mediu de aproximativ 11% pe o perioada de cateva saptamana inseamna foarte mult atunci cand vorbim de valori foarte mari.
Sa fi profitat, oare, Grecia de aceasta oportunitate?

Daca ti-a placut acest articol citeste si:

• Dominique Strauss-Kahn sau cum se face politica pe la altii
• Facem dezordine, dar care este finalitatea?

Roubini, cel care a prevestit si criza din 2008, ne spune acum o poveste pe intelesul tuturor (aproximativ) despre situatia actuala a economiei mondiale. Interesanta este referinta pe care o face la Karl Marx si ideile acestuia, vechi de peste 150 de ani.

Acum 150 de ani Karl Marx ne vorbea (noua, intregii lumi) despre capacitatile extraordinare ale capitalismului; atat capacitatea de impinge societatea spre evolutie dar si despre capacitatea de a se distruge pe sine ca sistem si lumea odata cu el.
Tot Karl Marx ne spunea despre ciclicitatea capitalismului: crestere -> criza -> crestere si despre faptul ca fiecare etapa din acest ciclu aduce cu ea o distantare si mai mare intre clasele sociale.
Perfect adevarat pana aici dar Karl Marx a gresit undeva: a considerat ca, in timp, se va dezvolta acea constiinta a claselor sociale iar aceasta va impinge capitalismul catre o noua etapa a evolutiei sale pe care acesta o denumeste socialism. Unde a gresit Marx? Nu a luat in considerare resursele de care vor dispune clasele superioare in timp si dorinta acestei clase de a nu lasa din mana puterea obtinuta.

Ce stim despre noua criza?

In situatia actuala vorbim de o criza cu mai multe cauze:

• incapacitatea sistemului financiar mondial de a se stabiliza dupa criza din 2008
• oarecum legat de primul motiv: incapacitatea guvernelor unor tari importante de a lua masurile necesare pentru repornirea motoarelor economiei
• supraproductie
• subconsum

Supraproductia si subconsumul sunt actorii principali ai acestei crize si sunt strict legati de modul in care functioneaza capitalismul.

Capitalismul se bazeaza pe diferenta intre costul de productie si pretul de vanzare al unei marfi. Aceasta diferenta, profitul, asigura stabilitate si crestere atata timp cat este reinvestit iar aceasta reinvestire a profitului este facuta in folosul celui care a generat profitul da si in folosul societatii.

Dupa criza din 2008 capitalistii au actionat in 2 directii:

1. au micsorat costul de productie prin reducerea veniturilor angajatilor
2. neputand sa mareasca pretul de vanzare au marit productia

Ambele au contribuit la producerea unui profit mai mare dar acesta nu s-a intors catre societate. Asta este alta problema pe care o vom trata separat

Ne aflam acum in urmatoarea situatie: omul de rand, muncitorul, are mult mai putini bani, nu mai are economii si nu are incredere in ziua de maine. Clasa de mijloc, micul intreprinzator, este pe cale de disparitie; nu mai are incredere sa investeasca, nu mai are loc, nu mai are resurse.

Un ciclu vicios din care, aparent, nu avem sansa de scapare.
Si asta de ce? Datorita capitalistului care nu si-a achitat datoriile fata de societate.

Sunt multe informatii de digerat asa ca inchei aici aceasta prima parte a articolului

Daca ti-a placut acest articol citeste si:

• Dominique Strauss-Kahn sau cum se face politica pe la altii
• Romania de azi, nicio Romanie de maine
• Cei care l-au votat pe Basescu, 6 luni mai tarziu
• Nu-l urasc pe Bocselu …
• Prezidentiale 2009 – pe cine votam?

Dominique Strauss-Kahn

Sa ne aducem un pic aminte de perioada ‘97 – ‘99 cand DSK era Ministru al Economiei, Finantelor si Industriei in guvernul lui Lionel Jospin, perioada in care a luat masuri radicale de modificare a modului in care functiona statul, de multe ori in contradictie chiar cu directia generala a guvernului socialist din care facea parte. Rezultatele au fost insa spectaculoase: scaderea datoriei publice si cresterea locurilor de munca la nivele, un mare program de privatizare al activelor statului, scaderea TVA in anumite sectoare, si exemplele pot continua. Sa nu uitam ca el este cel care a propus si sustinut initial saptamana de 35 de ore .

Prin 2007 DSK ajunge director FMI la propunerea si cu sustinerea lui Sarkozy. Intre Sarkozy si DSK nu a fost niciodata o mare prietenie, sunt voci care spun ca propunerea si sprijinul pentru functia de director FMI au aparut tocmai pentru a-l scoate din peisajul politic actual pe DSK, cel putin pentru o perioada. Socialistul DSK devenise un pericol pentru Sarkozy.

Noul director al FMI este Christine Lagarde.
Christine Lagarde este o mai veche prietena a lui Sarkozy, exista si ceva semne de intrebare legate de natura relatiei lor. Gurile rele spun despre Christine Lagarde ca ar fi facut curat de multe ori dupa Sarkozy sau prieteni ai acestuia, cum ar fi Bernard Tapie. Christine Lagarde este investigata chiar acum pentru rolul pe care l-a jucat in procesul dintre Bernard Tapie – de altfel un mare suporter al lui Sarkozy – si Credit Lyonnais / preluat de statul francez.

Acum haideti sa vedem succesiunea faptelor, in versiune simplificata:

1. DSK, director FMI, isi anunta intentia de a candida la viitoarele alegeri din Franta, fiind principalul contracandidat al lui Sarkozy, cu sanse mari de castig
2. criza din Grecia, imprumuturi de la FMI, extinderi de termene de plata (FMI se joaca pe banii Germaniei, dar asta e alt subiect)
3. se anunta o noua runda de imprumuturi catre Grecia, in jurul Angelei Merkel incepe sa se vorbeasca despre renuntarea la Euro in Germania
4. DSK agreseaza o camerista in New York, este arestat, renunta la functie
5. Christine Lagarde este numita director FMI
6. Grecii voteaza noile masuri de austeritate si isi iau noul imprumut de la FMI
7. In jurul Bundestag-ului apare zvonul, inca neconfirmat dar si neinfirmat, ca s-ar fi pornit tiparnita de marca germana.
8. DSK este eliberat, subit americanii si-au dat seama ca nu e vinovat.

In momentul acesta ar fi 2 suspecti: Sarkozy si Angela Merkel.
Victima nu este, insa, doar DSK; victime sunt noi toti, intr-o masura mai mica sau mai mare.

Privind din acest unghi politica la nivel inalt realizam ca la noi lucrurile nu se intampla altfel decat la altii, totul este cam la fel. Diferenta este ca noi suntem inca la nivel de golaneala si smardoiala dar jocul e acelasi.

Daca ti-a placut acest articol citeste si:

• Georgios Papandreou, criza EURO si interesele nationale
• Karl Marx, capitalismul si noua criza
• Romania de azi, nicio Romanie de maine
• Cei care l-au votat pe Basescu, 6 luni mai tarziu
• Nu-l urasc pe Bocselu …

Astazi am avut, insa, senzatia ca ne indreptam cu pasi repezi spre Romania anilor ‘85-’89. Nu stiu cati dintre voi va aduceti aminte acele vremuri dar eu cred ca a fost cea mai crunta perioada a comunismului made in Romania.

Despre Ceausescu si regimul lui se pot spune foarte multe rele dar exista si multe lucruri bune facute in acea perioada. Da, cu multe sacrificii, cu multe restrictii dar s-au facut.
Despre regimul lui Basescu nu reusesc sa gasesc un lucru bun de spus, oricat de obiectiv as incerca sa fiu.

Am senzatia ca Basescu este cea mai rea versiune a lui Ceausescu, pe toate planurile.
Si mai rau decat atat mi se pare faptul ca inca sunt oameni care maine l-ar vota.

Nu avem decat o singura concluzie a vremurilor pe care le traim: Ceausescu n-a murit, Ceausescu-i la putere!

Daca ti-a placut acest articol citeste si:

• Facem dezordine, dar care este finalitatea?
• Cei care l-au votat pe Basescu, 6 luni mai tarziu
• Sa facem dezordine!
• Nu-l urasc pe Bocselu …
• Un pic de istorie a Romaniei

Abrambuland este tara in care totul se intampla anapoda. Cand ai nevoie de cutit ca sa poti manca si nu te descurci doar cu furculita se intampla intamplarea: vine unu si iti ia si furculita si iti da o lingurita, de carton. Cam asa e pe la noi.

Azi dimineata nu mi-a venit sa cred ca legea cu 5% tva la alimente si pensii neimpozitate pana in 2000 lei a fost votata in unanimitate. Intelesesem ca era o lege propusa de PDL. Ma gandeam: “bai nene, uite ca nu e dracu chiar asa de negru, hai ca poate mai avem o sansa”.

Cateva ore mai tarziu, cand inca nu-mi revenisem din uimire, aflu vestea surpriza “Am gresit, n-am stiut ce votam!”.

N-am putut sa ma mai enervez, sa ma mai supar, sa ma revolt. Am ras! Am ras de cei 5 milioane de “dăștepți” care in urma cu aproape un an au ales sa nu voteze cu semi-comunist aliat cu mogulii sau pentru unul care era prea tanar si au ales marinarul jucator.

Si iarna inca n-a venit . Ia de la Basescu ….

Random Posts

• Facem dezordine, dar care este finalitatea?
• Campania electorala noiembrie 2008
• Cifrele saptamanii 30 nov – 6 dec conform trafic.ro
• Google cu SearchWiki – bine sau rau?
• Retelele sociale in romania, modele si individualitate

Am impresia, in fiecare zi mai pregnanta, ca mergem pe un drum care se dovedeste a fi foarte gresit, in fiecare zi realizam ca este mai gresit decat credeam ieri si, cu toate acestea, fie nu facem nimic, intoarcem capul si ne gandim “lasa, ca pe mine nu ma afecteaza”, fie discutam 5-10 minute, la o tigare, la un colt de strada, aruncam o replica in gluma si cam atat. Nimic altceva.

Aud acum ca avem, oficial, cel mai scazut nivel de trai din Uniunea Europeana. Nu cred ca era nevoie sa ne spuna UE si FMI acest lucru, stiam de ceva timp, dar uite ca acum a devenit oficial.

In fiecare zi, pe drumul intre casa si servici, vad multa tristete, disperare, lipsa de speranta. Vad cum oamenii sunt mai inchisi in ei ca alta data, sunt mai tristi, mai rai, ii vad la un pas de abandon.

Simt cum timpul trece in defavoarea multor romani. Si simt cum multi au abandonat lupta pentru ziua de maine.

Si-au abandonat visele, sperantele, dorinta de mai mult si mai bine.

In Bucuresti lucrurile inca se misca, incet dar inca se misca. In tara, insa, lucrurile stau mult mai rau. Efectele proastei administrari se vad din ce in ce mai mult si nu suntem decat in octombrie, iarna inca nu a venit si ce e mai rau abia va urma.

Personal am renuntat sa mai compar Romania cu tari din Vest sau cu tari din fostul bloc sovietic, nici macar cu Bulgaria nu vreau sa ne comparam, nu am avea nicio sansa. Incerc doar sa compar Romania de azi si atat cat intrevad din Romania de maine cu Romania din 1989. Rezultatul? Sunt dezamagit, simt de parca 20 de ani ar fi trecut degeaba.
Oare chiar sa nu mai avem nicio sansa?

Daca ti-a placut acest articol citeste si:

• Karl Marx, capitalismul si noua criza
• Dominique Strauss-Kahn sau cum se face politica pe la altii
• Cei care l-au votat pe Basescu, 6 luni mai tarziu
• Nu-l urasc pe Bocselu …
• Platim sau nu pentru continut online?

Programul pensiilor private este, in opinia mea, un proiect bun dar implementat intr-o perioada proasta si fara planificare.
In momentul in care iti asumi implementarea unui astfel de program trebuie sa gandesti in perspectiva.

De ce? Pentru ca un astfel de sistem, de contributie in paralel la doua sisteme, aduce un dezechilibru in sistemul de pensii actual.
Haideti sa privim un pic problema:

• la momentul 0 avem X pensionari si Y platitori de taxe si impozite
• asta inseama Sx valoare lunara de plata catre cei X pensionari si Sy incasari la bugetul de stat de la Y, pentru pensii
• incepand din acest moment implementam sistemul de pensii private
• din acest moment valoarea Sx va continua sa creasca, odata cu cresterea numarului de pensionari (X) dar valoarea incasata (Sy) va fi din ce in ce mai mica, odata cu marirea cotei de contributie la pensiile private

Acum, ca avem o imagine mai clara asupra implementarii, haideti sa vedem ce inseamna asta pe termen lung.
Inseamna un minim de 30 de ani in care statul trebuie sa sustina sistemul de pensii vechi, stiind ca nu vor incasa suficient incat sa acopere valoarea tuturor pensiilor pe care vor trebui sa le plateasca.

To make a long story short: ca sa implementezi un astfel de sistem iti trebuie un program de guvernare pe termen lung, iti trebuie bugete multi-anuale, iti trebuie strategii de guvernare coerente si vizionare. Si nu in ultimul rand: iti trebuie o clasa politica capabila sa duca la bun sfarsit un plan pe cel putin 30 de ani, indiferent de culoare politica, iar asta ne lipseste noua cel mai mult.

Daca ti-a placut acest articol citeste si:

• Pensionarul de azi si pensionarul din 2040

Pensionarul roman este acel om care, in ultimii 10 – 15 ani a primit statutul de inadaptat irecuperabil, este acel individ care a avut o viata grea, pentru ca astea erau vremurile, si acum are o batranete grea, pentru ca asa sunt vremurile. Acest “pentru ca asa sunt vremurile” a devenit un stigmat al unei generatii, a devenit emblema neputintei a milioane de oameni in fata problemelor vietii, in fata incorectitudinii societatii din care fac parte, in fata coruptiei la toate nivelurile si in fata intereselor meschine care primeaza la noi in tara.

Pentru pensionarul roman problema nu este de ieri, problema este veche. Vorbesc, bineinteles, de marea majoritate a pensionarilor din ziua de azi.
Nici acum un an sau doi, sau trei nu ii era bine pensionarului roman, nici atunci nu avea bani de medicamente sau pentru cheltuielile zilnice, pentru tratamente, era intotdeauna un pic peste limita de supravietuire dar atat.

Acum vine aceasta scadere de 15% insotita de o explozie de preturi si de un dezechilibru in sistemul de sanatate.
Ce inseamna asta? Dezastru.
Asociem acest dezastru cu imposibilitatea de a cumula venituri salariu – pensie si avem un dezastru si mai mare.

De ce vorbesc totusi si despre 2040?

Incepand cu 2040 va incepe iesirea la pensie a celor care sunt acum in intervalul 30 – 40 de ani.
Aceasta generatie a cartii de munca minime, a drepturilor de autor, a PFA-urilor si a SRL-urilor micro.

In ultimii 10 – 15 ani, aproape intotdeauna, oamenii din acest interval au fost ocupati cu o perpetua alergatura dupa bani. Perspectiva iesirii la pensie este atat de indepartata incat este ne-interesanta.
Putini din acesti oameni au putut face investitii pe termen lung, putini si-au putut face pensii private.

Haideti sa ne gandim ce se va intampla atunci. Vom aveam multi oameni care nu vor mai avea aproape niciun venit. Unii vor avea, poate, mici economii dar aceste le vor ajunge doar pentru o perioada, scurta. Va fi probabil si o pensie, mult prea mica insa.

Sa adunam aceasta problema cu o criza globala a resurselor si a finantelor, mai mare decat ce s-a vazut pana acum, criza pe care eu estimez ca va incepe in 2040 – 2050.

Si totusi …

Da, si totusi … ce-avem de facut?

Cu fiecare zi ne departam de solutiile care ne-ar putea salva pe viitor. Nu neaparat noi ca tara, ci noi ca societate globala. Diferenta apare in puterea unei natiuni de a se adapta si de a schimba macazul din mers. Germania, de exemplu, are capacitatea – atat financiara cat si sociala – sa schimbe macazul si mai avea aceasta capacitate inca mult timp de acum incolo dar noi? noi, Romania, ce facem? Inca nimic …

Daca ti-a placut acest articol citeste si:

• Ceausescu n-a murit, Ceausescu-i la putere
• Un pic de istorie a Romaniei
• Decreteii si pensiile private
• Facem dezordine, dar care este finalitatea?
• Cei care l-au votat pe Basescu, 6 luni mai tarziu

Nu m-am razgandit, invitatia pentru protestul din 19 Mai 2010 ramane valabila, insa vreau sa aduc completari la aceasta invitatie, vreau sa va vorbesc despre solutiile pentru criza prin care trecem, asa cum le vad eu.

Crizele pe care trebuie sa le combatem

In momentul acesta avem in fata doua crize, una cu efecte pe termen scurt, efecte pe care le simtim pe pielea noastra in fiecare zi, si o criza cu efecte pe termen lung ale carei efecte vor fi simtite in urmatorii, estimez eu, 30 de ani.

Criza pe termen scurt este criza economica / politica / sociala pe care o traim. Este o criza care are la baza o strategie economica gresita plus incapacitatea oamenilor politici de a identifica solutii pentru evolutia noastra ca si stat, atat economic cat si social.
Astazi voi vorbi despre solutii pentru aceasta criza.

Criza pe termen lung este criza cauzata de lipsa de strategie a statului roman. Noi suntem acum o piata de consum si producem doar credite si servicii. Atat. Nu mai exista resurse, productie, cercetare, nimic. In acest moment inca suntem atractivi ca si piata de consum dar la un moment dat, datorita imposibilitatii de a genera valoare pe care s-0 putem transforma in venituri, nu vom mai fi atractivi nici ca piata de consum pentru ca nu vom mai avea cu ce sa consumam. Si atunci vom asista la inceputul sfarsitului pentru noi.

Criza pe termen scurt

In ultimele zile am tot fost intrebat “Ok, venim la protest, ii dam jos pe cei care sunt acum dar apoi ce facem?”. Raspunsul este simplu in aparenta: “Dupa dezordine trebuie sa vina ordine!”.

Primul pas in restabilirea cursului normal in Romania este stabilirea unui guvern capabil, problema pentru care propun o solutie cu doua variante.

Guvernul de manageri + serviciul de control

Sa ne gandim la scoaterea Romaniei din aceasta criza ca la un proiect iar guvernul este echipa de management. Proiectul se intinde pe 3 ani.

Cine sunt oamenii din guvern?
Angajam o echipa de manageri de top.
Fie vorbim de unii dintre cei mai buni oameni de specialitate la nivel mondial, fie vorbim de cele mai bune firme de consultanta la nivel mondial pe care le putem angaja.

Obiective clare si masurabile.
Stabilim unde vrem sa ajungem in 3 ani, in cifre; stabilim o strategie de evaluare a performantelor la 3 luni; stabilim un fee (tarif / cost) pentru toata perioada si stabilim un sistem de bonusare evolutiv; stabilim, deasemenea, si un sistem de penalizari, tot evolutiv.

Ce inseamna fee-ul pentru acesti oameni: vorbim de zeci de milioane de euro.
Ce inseamna sistemul de bonusare evolutiv: la milestone 1 ai bonus 10 mil euro, la milestone 2 ai bonus 20 de milioane, etc.

Bineinteles, cifrele de care vorbesc eu aici sunt doar pentru exemplificarea ideii. Aceste cifre trebuie stabilite in functie de nivelul acestor fee-uri la nivel international.

Ce inseamna penalizari evolutive? Nu ai atins milestone 1 la timp? penalizare; nu ai atins nici milestone 2? reziliem contractul si aduci si bani de acasa.

Ce inseamna serviciul de control?

Ne trebuie un serviciu de control independent, impartial, incoruptibil. Asta inseamna, iar, contractarea unui serviciu extern, serviciu care va fi platit, iarasi, la nivel international, dupa modelul de mai sus.

Ce face serviciul de control:

• verifica toate institutiile de stat dpdv financiar
• supervizeaza activitatile acestor institutii pentru a identifica acte de coruptie sau de abuz
• pregateste oamenii care vor prelua acest job dupa incheierea mandatului de 3 ani

Imaginati-va Vama, ITM, Garda Financiara, Politia Romania, Procuratura, toate verificate de un organism care este incoruptibil. De ce este incoruptibil? Pentru ca este atat de bine platit incat nu are sens sa devina corupt.

————————————————————

In mare aceasta este propunerea mea, singura varianta care ne-ar putea asigura o iesire din aceasta criza.
Astept reactiile voastre si, bineinteles, alte propuneri.

sursa foto: lumaxart.com.

Daca ti-a placut acest articol citeste si:

• Ceausescu n-a murit, Ceausescu-i la putere
• Cei care l-au votat pe Basescu, 6 luni mai tarziu
• Sa facem dezordine!
• Nu-l urasc pe Bocselu …
• Georgios Papandreou, criza EURO si interesele nationale