despre online, Romania, politica si despre mine

In weekend am avut un mic schimb de replici cu Daniel Enache pe Twitter despre programatorii pasionati. Nu a fost o discutie in contradictoriu ci mai mult o dezbatere constructiva pe tema data. Tema era “pot oamenii trai din pasiunile lor?”.

Discutia s-a incheiat dar subiectul cred ca este unul interesant care merita dezbatut.

Unii oameni au capacitatea intelectuala, educatia sau modelul ADN pentru a putea dezvolta pasiuni. Unii aleg sa-si cultive pasiunile, altii aleg sa le ignore. Unii ajung, mai devreme sau mai tarziu, sa traiasca din cultivarea pasiunii dar acestia sunt foarte putini. Ce face, oare, diferenta intre acesta si cei care nu pot ajunge sa traiasca din pasiunile lor?

Nevoile unui individ, oricat ne-am dori, nu sunt numai intelectuale. In esenta are nevoie de bani pentru ca banii pot cumpara o casa, o masina, o farfurie de mancare, pot plati educatia unui copil si pot asigura o liniste a zilei de maine.
Din pacate, banii castigati de un individ nu sunt direct proportionali, ca valoare, cu capacitatea intelectuala a individului. Intre momentul A cand individul isi descopera o pasiune si momentul B cand pasiunea poate deveni profitabila pentru acesta este un drum pe care individul, in cele mai multe situatii, nu il poate parcurge singur. Aici apare nevoie de sprijin.

Cine poate oferi sprijinul pentru drumul de la A la B? Acei oameni care cred in potentialul pasiunii individului in cauza.

In felul acesta avem o relatie foarte simpla: un individ are potentialul de a dezvolta pasiuni; el are, in acelasi timp, nevoi care trebuie satisfacute; daca pasiunea individului are potential atunci in schema apare un sponsor care ii asigura individului satisfacerea nevoilor pentru ca acesta sa-si poata cultiva pasiunea si sa-si atinga potentialul.

Unde sunt acesti sponsori si cum pot ajunge ei sa identifice oamenii cu pasiuni si cum pot evalua potentialul acestor pasiuni? Asta nu stiu, poate are altcineva raspunsul la aceasta intrebare.