Random acts of kindness

Astazi am sa va spun o poveste despre un prieten. Un prieten cu care nu m-am mai vazut de mult timp si de care mi-a fost dor. Un prieten pe care as vrea sa-l pot vedea mai des, un prieten care in alta lume, in alte timpuri mi-ar fi fost mult mai aproape. Sa-i spunem Marian.

Prietenul meu, Marian, citea, cu ceva timp in urma, urmatoarea inscriptie: “If we all do one random act of kindness daily we just might set the world in the right direction“.

Random acts of kindness

S-a gandit atunci ca e doar o inscriptie care suna frumos. O inscriptie colorata, un mesaj placut si atat.
Timpul a trecut dar inscriptia ii tot revenea in minte, din ce in ce mai des. Avea acel sentiment ca trebuia sa faca ceva si nu-si mai aminteste ce, ca a uitat ceva, acel ceva care pana mai ieri facea parte din viata lui dar viata lui, ca si a noastra, s-a schimbat atat de mult incat nu mai stim atat de bine ce era normal ieri si ce e normal azi.

La un moment dat Marian s-a uitat in jurul lui si a (re)inceput sa vada toti acei oameni care, constient sau nu, aveau nevoie de ajutor. Un ajutor care uneori inseamna doar o vorba buna, o privire, un zambet, un salut la capatul celalalt al firului de telefon, o vizita la bunica pe care nu ai mai vazut-o de mult prea mult timp, o usa tinuta deschis pentru cel din urma ta, un lucru de care nu mai ai nevoie.
Cand l-am vazut ultima oara pe Marian era un om fericit, un om plin de viata, un om implinit.

Marian mi-a spus ca a inceput un concurs cu el insusi: nicio zi fara a ajuta pe cineva din jurul lui, cunoscut / necunoscut, nu conteaza.

La inceput m-am gandit “oare ce interes sa ai sa faci asa ce? ce ai de castigat?”. Raspunsul este simplu: (re)devenim mai umani!

———

Vremurile in care traim ma fac sa cred nu exista un moment mai bun decat acum pentru a-l copia pe Marian. Este suficient sa ne uitam in jurul nostru, sa fim atenti la ce se intampla, sa iesim din carapacea de protectie care ne-a devenit inchisoare, o inchisoare in care ne-am aruncat singuri iar acestei condamnari i-am spus evolutie sociala.

Tu esti multumit de ce vezi seara in oglinda? Sper ca da! Si sper ca maine sentimentul de multumire sa fie mai mare decat cel de astazi si mai mic decat poimaine.

copy foto: heathbrandon

One Comment

Leave a Reply