despre online, Romania, politica si despre mine

Stam astazi si privim drama pensionarilor, o drama cu dimensiuni mai mare decat aceasta reducere de 15%, asa cum este vazuta ea din exterior.

Pensionarul roman este acel om care, in ultimii 10 – 15 ani a primit statutul de inadaptat irecuperabil, este acel individ care a avut o viata grea, pentru ca astea erau vremurile, si acum are o batranete grea, pentru ca asa sunt vremurile. Acest “pentru ca asa sunt vremurile” a devenit un stigmat al unei generatii, a devenit emblema neputintei a milioane de oameni in fata problemelor vietii, in fata incorectitudinii societatii din care fac parte, in fata coruptiei la toate nivelurile si in fata intereselor meschine care primeaza la noi in tara.

Pentru pensionarul roman problema nu este de ieri, problema este veche. Vorbesc, bineinteles, de marea majoritate a pensionarilor din ziua de azi.
Nici acum un an sau doi, sau trei nu ii era bine pensionarului roman, nici atunci nu avea bani de medicamente sau pentru cheltuielile zilnice, pentru tratamente, era intotdeauna un pic peste limita de supravietuire dar atat.

Acum vine aceasta scadere de 15% insotita de o explozie de preturi si de un dezechilibru in sistemul de sanatate.
Ce inseamna asta? Dezastru.
Asociem acest dezastru cu imposibilitatea de a cumula venituri salariu – pensie si avem un dezastru si mai mare.

De ce vorbesc totusi si despre 2040?

Incepand cu 2040 va incepe iesirea la pensie a celor care sunt acum in intervalul 30 – 40 de ani.
Aceasta generatie a cartii de munca minime, a drepturilor de autor, a PFA-urilor si a SRL-urilor micro.

In ultimii 10 – 15 ani, aproape intotdeauna, oamenii din acest interval au fost ocupati cu o perpetua alergatura dupa bani. Perspectiva iesirii la pensie este atat de indepartata incat este ne-interesanta.
Putini din acesti oameni au putut face investitii pe termen lung, putini si-au putut face pensii private.

Haideti sa ne gandim ce se va intampla atunci. Vom aveam multi oameni care nu vor mai avea aproape niciun venit. Unii vor avea, poate, mici economii dar aceste le vor ajunge doar pentru o perioada, scurta. Va fi probabil si o pensie, mult prea mica insa.

Sa adunam aceasta problema cu o criza globala a resurselor si a finantelor, mai mare decat ce s-a vazut pana acum, criza pe care eu estimez ca va incepe in 2040 – 2050.

Si totusi …

Da, si totusi … ce-avem de facut?

Cu fiecare zi ne departam de solutiile care ne-ar putea salva pe viitor. Nu neaparat noi ca tara, ci noi ca societate globala. Diferenta apare in puterea unei natiuni de a se adapta si de a schimba macazul din mers. Germania, de exemplu, are capacitatea – atat financiara cat si sociala – sa schimbe macazul si mai avea aceasta capacitate inca mult timp de acum incolo dar noi? noi, Romania, ce facem? Inca nimic …