despre online, Romania, politica si despre mine

“Romania, o tara minunata cu oameni minunati.” Asa auzeam intr-o dimineata la radio. Ma uit in jurul meu, in coloana de masini de la semafor, aceeasi coloana gri din fiecare dimineata cu aceleasi fete obosite si plictisite pe care le vezi peste tot. Nu vad nimic minunat jurul meu. Vad doar o tara de tip M.

Manele, merdenele, mana a doua, moarte, mizerie, mizantropi, mita, manipulare, mocirla. Asta e Romania, tara de tip M.

Ne nastem numai dupa ce parintii nostri dau o mita, ne luam jucarii si haine de mana a doua, mai crestem un pic hranindu-ne cu portia zilnica de merdenele si apoi ne atingem punctul de maxim al vietii, ne luam o masina la mana a doua.

Ne lovim zilnic de mizantropi si ne plangem ca ei exista dar nu prea mult, doar pana devenim si noi ca ei. Luam atitudine atunci cand e trendy iar apoi uitam.

Ne lasam manipulati cu o usurinta remarcabila. Stiu, suntem neam de ciobani dar parca pe la noi au ramas doar oile care, parca, se roaga sa fie directionate.

Ducem o viata la mana a doua pe un ritm surd de manea. Maneaua, imn national, devine standardul la care ne raportam. Banii, dusmanii, femeile sunt reperele societatii romanesti.

Ducem o viata la mana a doua, o viata pe care altii au refuzat-o pentru una mai buna.

Ne atingem potentialul atunci cand putem bea o bere pentru fiecare minut de meci de fotbal pe care il putem vedea pe cele 3-4-5 programe de sport pe care le avem gratie antenei prinse de geamul de la sufragerie. Ce conteaza ca blocul sta sa cada.

Suntem o natie de mana a doua, nu ne cultivam valorile, ne aducem aminte de ei doar cand mor si doar pentru a profita de acest eveniment.

In tot acest peisaj de un gri atat de sumbru mai vezi ici colo cate-o floricica ce priveste catre soare incercand sa-si prinda cat mai bine radacinile in pamant in timp ce se chinuie sa traiasca cu capul in nori, acolo unde aerul e atat de rarefiat incat poti visa cu ochii deschisi.  Florile sunt insa atat de putine iar turmele de oi atat de multe incat e foarte putin probabil sa vedem prea multe floricele care sa se faca mari.

Pe langa floricele si oi mai sunt si fantomele trecutului, acele umbre de oameni, candva mandrii, candva fericiti si zambitori, azi doar epave ale unor timpuri de mult apuse. Aceste fantome care trec pe langa noi zilnic si se sting cu un zambet amar pe fata, aceste fantome pe care noi le-am uitat de mult, pe care ii evitam chiar daca ii cunoastem. Ne mai aducem aminte de ei, cel mai probabil atunci cand nu mai sunt si cand le simtim lipsa sau probabil atunci cand avem nevoie punctual de ei.
Aceste fantome care ar avea atat de multe sa ne spuna dar in ei urla doar singuratatea.

Oricat de dur ar suna cam astia suntem noi, cetatenii tarii numita Romania, o tara de tip M.

Acum te intreb pe tine, cititorule, tu ce esti? Floricica, oaie sau fantoma? Nu ai vrea sa evoluezi, sa cresti, sa-ti descoperi individualitatea, sa-ti cultivi unicitatea?

Va las cu o melodie placuta sa va ganditi la ce va doriti de la ziua de maine