despre online, Romania, politica si despre mine

Craiova. Un oras frumos, un parc mare, o scoala care i-a dat pe Tudor Gheorghe si Adrian Paunescu, un loc de care ma leaga perioada studentiei.
Craiova. Tara interlopilor, taxe de protectie, Craiovita, Valea Rosie, Romanesti, mafie, crime, nesimtire, coruptie.

Craiova este un oras pe care l-am cunoscut atat ca vizitator ocazional cat si ca locuitor pentru o perioada limitata de timp.

Pentru fiecare zona a acestei tari exista cate o caracterizare peiorativa. Moldovenii sunt niste betivi prosti, ardelenii sunt atat de retarzi incat par intelepti iar oltenii sunt prosti care sufera de smecherie. Sunt, evident, exagerari dar, asa cum sunt, au si o samanta de adevar.

Craiova a fost intotdeauna un oras de oameni care se descurca. Sa nu intelegeti gresit, a te descurca nu inseamna a munci, a te descurca inseamna combinatii, drumul scurt si simplu, ganditul pentru azi si doar atat.
Craiova este orasul care a raportat in 1977 ca nu au fost afectati de cutremur iar cand Ceausescu a anuntat ca va face o vizita acolo au fost in stare sa se mobilizeze pentru a reconstrui orasul. Din cauza asta centrul Craiovei arata asa bine.

Ce s-a intamplat, totusi, cu acest oras?

De vina este drumul scurt! Un oltean daca vrea ceva nu se gandeste cat are de muncit pentru acel lucru ci se gandeste ce combinatie poate face pentru a obtine cat mai repede ce vrea.

Astfel interlopii au prosperat, s-au dezvoltat, au crescut si acum sunt mult mai puternici decat si-au imaginat vreodata autoritatile.

In urma cu multi ani, in Craiova, printre fortele de ordine, umbla o vorba, inspirata din Italia: pentru fiecare mafiot eliminat aparti alti 10 care vor sa ii ia locul; decat sa ii eliminam mai bine ii controlam. Uite ca saracia si “drumul scurt” au facut imposibil acest control si s-a ajuns in situatia de astazi.

Ce mai putem face acum?

Nu stiu, imi e greu sa ma gandesc la o solutie in conditiile in care lucrurile au ajuns atat de departe.