despre online, Romania, politica si despre mine

Citeam in aceasta dimineata articolul M-am nascut in Romania de pe petreanu.ro .
Nu este primul si probabil nu va fi nici ultimul articol de acest fel, aceste lucruri chiar se intampla in viata de zi cu zi si nu de ieri-alaltaieri.

Cred, totusi, ca ar fi interesant, pentru orice cititor, sa privim un pic in profunzime si sa intelegem de ce se intampla asa, de ce lumea a ajuns in halul asta.

Nu mi se pare normal!

Da, nici mie nu mi se pare normal sa ma duc la doctor, la stat, unde oricum platesc prea multi bani o viata intreaga, bani pentru care nu primesc mare lucru in schimb, si sa fiu tratat la fel de prost indiferent cat cotizez legal. Trebuie sa bag mana in buzunar, a devenit deja un reflex. Si mai rau este ca, uneori, atitudinea personalului medical nu se schimba chiar si dupa ce ii bagi cateva hartii in buzunar.
Daca doar asta ar fi problema ar fi ceva dar de ceva ani incoace nu este suficient sa bagi ceva in buzunarul medicului/asistentei, trebuie sa si aduci de acasa un medicament, o fasa, o seringa si mai stiu eu ce.

Acelasi lucru se intampla si la scoala, si prin alte locuri, nu este doar o problema a sistemului medical.

Cum am ajuns aici?

Problema asta nu a aparut ieri-alaltaieri. Cateodata pare sa fie de-o vesnicie si pare ca nu se va mai termina niciodata.

De unde vine totusi aceasta problema? Din saracia unui stat condus prost. Saracie care se distribuie asupra tuturor organismelor care sunt coordonate de acest stat si asupra oamenilor care fac parte din acest sistem.
Romanul este, in general, pasiv fata de problemele pe care i le ofera viata si fatalist. Citeam un articol interesant pe o tema similara zilele trecute si vi-l recomand – Treziti de pumni.
Ce inseamna aceasta pasivitate in situatia de fata? Trebuie sa suferim? Ok, asta e! Trebuie sa venim cu medicamente de acasa cand mergem la spital si sa stam cu mana in portofel din clipa in care intram intr-un spital? Naspa dar asta e, n-avem ce face.

Lucrurile nu se vor schimba nici maine, nici poimaine. Nu se vor schimba decat atunci cand noi, ca popor, ne vom schimba.
Totul incepe, insa, in momentul in care incepem sa ne dorim sa se schimbe si eu cred ca ar trebui sa facem asta cat mai curand.